No Image No Image

Navigare:

Logare:



No Image
Introducere Regionala PDF Stampa E-mail

 

Populaţia raionului Căuşeni

Populaţia raionului este de 90432 persoane, ceea ce constituie cea 3% din populaţia Republicii Moldova.

Sub aspect teritorial-administrativ populaţia raionului este amplasată în 2 oraşe, 40 comune şi sate. în raion sînt 27 de primării. Populaţia urbană con­stituie 24,2% sau 21,856 persoane.

Populaţia rurală este majoritară în raion - 75,8%.
Or. Căuşeni - 17673 persoane; Căinări - 4509; Baccealia -1781; Baimaclia -2571; Chircăieşti - 3522; Chircăieştii Noi - 1640; Ciufleşti -1319; Cîrnăţeni - 2835; Cîrnăţenii Noi - 1812; Copanca - 5007; Coş-calia - 2795; Fîrlădeni - 4864; Gră­diniţa - 1325; Grigorievca - 1252; Hagimus - 2731; Opaci - 3517; Per-vomaisk - 1439; Plop-Şriubei - 1788; Săiţi - 2253; Sălcuţa - 4496; Tara-clia - 4257; Tănătari - 2868; Tănătarii Noi - 753; Tocuz - 4424; Ucrainca -1731; Ursoaia - 2614; Zaim - 4656; Total raion - 90432.

Economia

Economia raionului la moment înregistrează 15721 agenţi economici.

Repartizarea agenţilor economici pe forme de proprietate se prezintă astfel: publică - 118; privată - 15565; mixtă, fără participare străină -21; mixtă cu participare străină - 14; străină - 3.

Industria prelucrătoare şi agricultura sunt ramurile dominante în eco­nomia raionului, de care în mod hotărâtor depind veniturile bugetului şi asigurarea progresului socio-economic.

În structura ramurală a industriei raionului cota majoră revine industriei prelucrătoare (vinificaţia, prelucrarea laptelui, produse de panificaţie), ramura care se bazează pe materia primă locală.
Pe parcursul anului 2005 volumul producţiei industriale în preţuri me­dii a constituit 109,7 mln lei, marcând o creştere cu 11% faţă de perioada similară a anului 2004.

Ţinutul Căuşenilor

Pământul care ştie şi nu uită partea noastră cea mai frumoasă de zbor e ţinutul Căuşenilor - pământul copi­lăriei noastre, frământat de grijile, necazurile şi bucuriile părinţilor şi fraţilor noştri. Pământ în care sunt aşezaţi adânc străbunii noştri, cu toate silabele lor ce răsar în firele de iarbă, în petalele de flori şi în fructele copacilor din stepa aridă a Bugeacului.

Nu exagerăm: iubim acest ţinut astfel cum îl iubesc sfinţii pe Hristos. Aici culegem cu fruntea stropii de rouă. Ei ne mângâie sufletul când se îngemănează zorii cu umbra Valului lui Traian, „aruncată ca un patrafir ocrotitor peste Bisericuţa Adormirii Maicii Domnului". Nicăieri în altă parte nu este un loc mai potrivit unde trebuie să cobori pios ca să te poţi înălţa cu demnitate aşa precum au făcut-o Radu, Stanciu şi Voicu, meşterii care au îmbrăcat Biserica Adormirii în cea mai frumoasă, mai adâncă şi mai cuminte culoare roşie, astfel încât astăzi zicem cu mândrie: „Veniţi să vedeţi acest Roşu de Căuşeni precum admiraţi în altă parte a Moldovei Albastru de Voroneţ!". Roşu de Căuşeni nu este doar o culoare, ci o stare a noastră, care are un singur drum - spre ardere şi înălţare. în ea e pâinea şi vinul credinţei - în Seva cea Roşie de Căuşeni.

Aşezat la răscruce de drumuri, cu tot ce are mai frumos şi mai de preţ, raionul Căuşeni a fost şi a rămas „poartă a Sud-estului Basarabiei" iar Valul lui Traian, care străbate toată întinderea ţinutului, aminteşte că acestea au fost pământuri de la margine de ţară încă de la străbunii noştri daco-romani.

... Din file de istorie se aude vocea lui Ştefan cel Mare, care a aşezat pârcălabi la cetatea Tighina, pentru ca aceştia să administreze şi să păzească ţara de turci şi de tătari.

Poate mai greu ca în altă parte a fost simţit aici jugul străin, căci ţinutul ajunge să fie apoi raia turcească, iar Căuşenii - târg tătăresc.

Vatră a mari persona­lităţi, raionul Căuşeni ră­mâne pentru noi Centru al Spaţiului Spiritual Mateevici de unde poetul le spune şi astăzi tuturor celor de un neam: „De ce n-am prelu­cra anume acel petec de pă­mânt, care-i mai aproape, mai drag inimii noastre, pe care ne-am născut, am crescut şi ne-am educat, unde sunt locaşurile scum­pe ale familiilor noastre. Iată de ce eu am socotit ca o fericire deosebită a sluji şi a munci pentru scumpa şi vouă şi mie Basarabie"

Aşezarea geografică şi clima

Raionul Căuşeni are o suprafaţă totală de 116,3 mii ha şi este situat la sud-estul Republicii Moldova în regiunea teraselor cu stepă a Nistrului de jos. Este învecinat cu raioanele Ştefan Vodă, Anenii Noi, Cimişlia, precum şi cu raionul Tarutino al regiunii Odesa, Ucraina.

Raionul Căuşeni se caracterizează printr-o climă temperat-continentală, cu ierni scurte şi blânde, cu veri lungi şi calde. Temperaturile medii anuale oscilează între 9,2 -9,9 grade Celsius. Temperaturile pozitive se înregistrează pe parcursul a 9 luni. Temperatura medie a lunii celei mai calde - iulie - plus 21,0-22,5 grade Celsius, a celei mai reci - ianuarie - minus 15-20 grade.

Biserica „ Adormirea Mai­cii Domnului", monument unical de istorie, cultură şi arhitectonică ecleziastică, unul din cele mai vechi locaşuri de cult ortodox din R. Moldova, ridicat la Căuşeni, pe atunci Cheşenăul Roşu, amintit într-o gramotă a lui Petru Aron din 6 iunie 1455, eliberată la Su­ceava.

„O legendă menţionată de preotul loan Neaga povesteşte cum pe timpul războiului dintre ruşi şi turci ultimii ar fi prefăcut biserica din Căuşeni într-un grajd şi cum, într-o singură noapte, ca printr-o minune, au pierit toţi caii necredincioşilor. Turcii au atribuit această minune atotputerniciei sfinţilor... şi, ca să se răzbune, au pângărit imaginile, străpungând cu pumnalele ochii sfinţilor şi mucenicilor." (După: Constantin Ciobanu. Biserica „Adormirea Mai­cii Domnului" din Căuşeni". Chisinâu, Ştiinţa, 1997)

Vino, călătorule, şi vezi: „Biserica ortodoxă este o clădire rotundă pe jumătate îngropată în pământ. Turcii au ruinat-o. Este pictată al fresco, în interior şi exterior, pe un fond roz. Sunt reprezentate faptele unor sfinţi şi soarta osândiţilor, chinuiţi prin tot felul de torturi, fiecare scenă fiind despărţită de cealaltă printr-o dungă neagră îngustă. Un altar frumos, din marmură, al cărui piedestal este o mică coloană corintică şi o cristelniţă tot din marmură... împodobesc strana bisericii".
O descriere realizată de Leyon Pierce Balthasar von Campenhausen (1746-1808) pe la 1790-1791 care „dovedeşte că Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost reconstruită şi pictată în anii 1763-1767, ea fiind mai veche decât secolul al XVI-lea". (Eugen Bâzgu).

 

ANALIZA DESFĂŞURATĂ A SITUAŢIEI SOCIAL- ECONOMICE A REPUBLICII MOLDOVA

1.Detalii geografice naţionale

Republica Moldova este situată în Europa de Sud-Est (în partea de nord-est a Mării Negre, între Romînia şi Ucraina, în bazinul rîurilor Prut şi Nistru).  Suprafaţa teritoriului ţării, care se desfăşoară pe o distanta de 350 km de la nord la sud si de 150 km de la vest la est, este de 33846 km2. Republica Moldova are o populaţie de 4,1 mil. locuitori, iar densitatea populaţiei constituie 121 locuitori/km².

Republica Moldova reprezintă un teritoriu cu un grad foarte înalt de valorificare antropogenă a spaţiului natural. Circa 10% din teritoriul naţional este ocupat de aşezări umane sau o localitate la 20 km².

Suprafaţa totală a resurselor funciare constituie 3,385 mil. ha, dintre care 1,952 mil. ha - terenuri cu destinaţie agricolă, inclusiv 1,659 mil. ha suprafeţe arabile, 242 mii ha – plantaţii multianuale, 335 mii ha fîneţe şi 9807 mii ha - păşune. Suprafaţa pădurilor şi a celorlalte terenuri cu vegetaţie forestieră constituie 433 mii ha. Cernoziomurile acoperă circa 80% din teritoriul ţării (2,5 mil. ha).

În plan administrativ, Republicii Moldova conţine 1679 de localităţi, inclusiv 5 municipii (Chişinău, Bălţi, Bender, Comrat şi Tiraspol), 60 oraşe, 39 localităţi din componenţa oraşelor (municipiilor), 917 sate reşedinţe - satul în care îşi are sediul consiliul sătesc (comuna), 658 localităţi din componenţa comunelor (cu excepţia satelor de reşedinţă).

2. Situaţia demografică

Datele recensămîntului din anul 2004 confirmă prezenţa tendinţei de depopulare a ţării, determinată, în special, de descreşterea ratei natalităţii şi emigraţie. La 1 ianuarie 2007 populaţia stabilă a ţării constituia 3,58 milioane locuitori. Între anii 1997 – 2006 numărul populaţiei s-a redus cu 76,8 mii persoane. Republica Moldova continuă să fie ţara cu cel mai scăzut grad de urbanizare în Europa: 41,3% persoane locuiesc în localităţile urbane şi 58,7% în cele rurale. Aproximativ jumătate din populaţia urbană locuieşte în mun. Chişinău. După clasificarea pe sexe, bărbaţii alcătuiesc 48% şi femeile 52% din numărul total al populaţiei.

Analiza structurii pe vîrste a populaţiei indică asupra intensificării procesului de îmbătrînire demografică a societăţii. Vîrsta medie a populaţiei ţării a crescut de la 32,9 ani în 1998 pînă la 35,6 ani în 2007, plasînd Moldova în grupul ţărilor cu populaţie „adultă”. Scăderea natalităţii a determinat reducerea absolută şi relativă a populaţiei tinere. Comparativ cu anul 1997, ponderea populaţiei cu vîrsta de 0-14 ani s-a redus de la 25,6% la 18,1%, iar ponderea celor cu vîrsta de peste de 65 ani a crescut de la 9,3% la 10,2%. Populaţia adultă (15–64 ani) reprezintă 71,6% din total, fiind mai mare cu 184,4 mii persoane faţă de situaţia de la începutul anului 1997. În cadrul populaţiei adulte a crescut ponderea grupelor cu vîrstă 15-34 şi 45-59 ani şi a scăzut ponderea grupelor cu vîrstă 35-44 şi 60-64 ani.

Diferenţieri în structura pe vîrste a populaţiei apar mai pregnant în profil teritorial, determinate de variaţia teritorială a fenomenelor demografice şi a mişcării migratorii a populaţiei. Ponderea populaţiei vîrstnice în mediul rural este mai mare decît cea din mediul urban de 1,4 ori. Aproape 12% din populaţia rurală a depăşit vîrsta de 65 ani, iar în totalul populaţiei feminine rurale ponderea femeilor vîrstnice este de 14%. În mediul urban, vîrsta medie a populaţiei feminine este cu 2,9 ani mai mare decît cea a populaţiei masculine, iar în mediul rural diferenţa este de 3,3 ani.

Emigraţia forţei de muncă, care a luat avînt în special după criza financiară din Rusia, a continuat cu ritmuri mari şi în perioada de recuperare economică. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2006, numărul persoanelor declarate plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru a fost de circa 334 mii persoane, ceea ce constituie 21,1% în totalul populaţiei active de 15 ani şi peste. Două treimi din cei declaraţi plecaţi o constituiau bărbaţii. Aceeaşi pondere revenea persoanelor plecate din localităţile rurale. Migraţia externă se caracterizează prin exodul masiv al persoanelor de vîrstă reproductivă şi economic activă. Ponderea cea mai însemnată din rîndul acestora o deţin persoanele cu vîrsta 20-29 de ani (40,3%), urmaţi de cei cu vîrstă între 30 şi 39 de ani (22,1%).

Reducerea numărului populaţiei apte de muncă şi majorarea vîrstei medii a angajaţilor în economia naţională au implicaţii complexe asupra dezvoltării social-economice, cu impact direct asupra ofertei totale a forţei de muncă, distribuirii venitului, cheltuielilor publice pentru asigurarea socială, investiţiilor, etc. Continuarea proceselor de îmbătrînire a populaţiei vor cauza deficienţe serioase de capital uman necesar dezvoltării durabile a ţării.

3.Situaţia economică şi socială

Începînd cu anul 2000 economia Moldovei a revenit pe traiectoria creşterii, ranversînd un deceniu de declin continuu şi deteriorare a nivelului de viaţă. Măsurile întreprinse de politică macroeconomică în contextul creşterii cererii interne şi externe au contribuit la stoparea recesiunii economice şi au asigurat o creştere robustă a produsului intern brut. În perioada anilor 2000-2006, PIB real a crescut în medie cu 5.9% pe an, creşterea cumulativă faţă de anul 1999 alcătuind 49,5%. Sursa principală de creştere a constituit-o consumul gospodăriilor casnice, finanţat în cea mai mare parte de veniturile rezidenţilor din munca de peste hotare (35% din PIB în 2006), dar şi de sporirea veniturilor interne (salariul real a crescut în această perioadă de circa 2,3 ori). O contribuţie mai modestă la creşterea economică au avut-o investiţiile interne în capital fix care au crescut în medie cu 17% din PIB.

Asigurarea stabilităţii macroeconomice a avut un rol important în relansarea şi susţinerea creşterii. Politica monetară promovată de Banca Naţională a Moldovei (BNM) a ţintit mai multe obiective, inclusiv reducerea nivelului inflaţiei, menţinerea unui nivel competitiv al cursului de schimb al valutei naţionale şi acumularea rezervelor internaţionale. Fluxul mare de remitenţe a sporit presiunea asupra monedei naţionale în direcţia aprecierii acesteia. În aceste condiţii, BNM a intervenit pe piaţa valutară pentru a diminua volumul de valută străină, sporind astfel rezervele internaţionale ale ţării. Contracararea presiunilor inflaţioniste a fost realizată prin majorarea eforturilor de sterilizare şi încetinirea creşterii bazei monetare.

Creşterea economică a fost însoţită de o îmbunătăţire semnificativă a situaţiei fiscale. Veniturile bugetului public naţional au crescut substanţial constituind 41% în PIB în 2006, iar bugetul de stat a înregistrat în mediu un surplus de 0.2% din PIB. Sporirea veniturilor a avut loc, în special, din contul impozitelor indirecte - impozitele pe consum şi import au constituit aproximativ 50% din toate veniturile. Reducerea cotei impozitului pe venitul persoanelor fizice şi juridice a menţinut aceste venituri la nivelul de 4-5% din PIB. Creşterea veniturilor şi diminuarea cheltuielilor pentru deservirea datoriei publice au permis sporirea cheltuielilor publice pentru alte priorităţi. Sectoarele sociale au beneficiat cel mai mult de această sporire (aproape 90%), în 2006 acestea alcătuind 63% din toate cheltuielile. În acelaşi timp, creşterea cheltuielilor de consum a redus spaţiul fiscal pentru investiţiile publice, iar ponderea înaltă a veniturilor şi cheltuielilor publice în PIB, în general, indică asupra expansiunii rapide a sectorului public, situaţie care ar putea limita perspectivele de creştere economică.

Creşterea economică şi managementul prudent al datoriei au contribuit la îmbunătăţirea substanţială a indicatorilor datoriei externe. Raportul dintre datoria externă totală şi PIB s-a redus de la 121% în 2000 pînă la 74% în 2006. La sfîrşitul anului 2006 datoria publică şi public garantată alcătuia 26% din PIB (comparativ cu 79% din PIB în 2000). De asemenea, în perioada de referinţă, s-a înregistrat o creştere moderată a investiţiilor străine directe. La sfîrşitul anului 2006, stocul total al investiţiilor străine directe în economia naţională a atins valoarea de 1284 milioane de dolari SUA sau 359 dolari pe cap de locuitor (comparativ cu 123 dolari în 2000). Nivelul investiţiilor străine, însă, rămîne a fi mult mai scăzut decît în ţările din Europa de Sud-est şi nu este suficient pentru a asigura dezvoltarea sustenabilă a economiei.

Relansarea creşterii economice a fost însoţită de sporirea vulnerabilităţii externe a economiei şi accentuarea unor dezechilibre la nivel macro şi ramural. Evoluţia comerţului exterior în această perioadă se caracterizează prin creşterea rapidă a importurilor şi performanţa modestă a exporturilor, situaţie care a determinat o majorare continuă a deficitului balanţei comerciale de la 23% din PIB în 2000 pînă la 47% în 2006. Şi deficitul contului curent a fost în creştere, dar cu ritmuri mai mici, datorită fluxurilor masive de remitenţe. Vulnerabilitatea externă este amplificată de gradul înalt de concentrare a exporturilor pe ţară şi produs. Cu toate că în ultimii ani s-a realizat o reorientare a exporturilor, în special în direcţia pieţelor Uniunii Europene, oricum, majoritatea exporturilor continuă să aibă ca destinaţie ţările CSI şi, în special, Rusia. În acelaşi timp, circa 45% (anul 2006) din exporturile moldoveneşti sunt în formă de produse agricole (inclusiv din industria de prelucrare), predominînd băuturile alcoolice.

Dimensiunea adevărată a vulnerabilităţii externe a economiei ţării a fost relevată de evoluţiile din anul 2006. Dublarea preţurilor la gazele naturale şi restricţionarea exportului pentru unele categorii de produse a provocat un lanţ de evoluţii negative – creşterea economică a încetinit (4%), s-au intensificat procesele inflaţioniste (14,1% la sfîrşitul anului), iar deficitul comercial şi cel al contului curent au crescut semnificativ (cu 34% şi 65%, respectiv). Aceste evoluţii reprezintă un pericol pentru durabilitatea realizărilor obţinute anterior şi constituie o dovadă a nivelului scăzut de competitivitate a companiilor moldovene pe pieţele regionale şi mondiale.

Perioada de recuperare economică se caracterizează prin dezvoltare slabă a ofertei interne şi grad scăzut de competitivitate pe piaţa internă şi externă. Dezvoltarea sectorului productiv al ţării în această perioadă s-a bazat mai mult pe creşterea utilizării capacităţilor existente decît pe lărgirea acestora. Sporirea productivităţii a avut loc şi în contextul reducerii forţei de muncă, în special, datorită migraţiei. Epuizarea acestor surse de creştere a productivităţii, în condiţiile nivelului scăzut de investiţii interne şi străine pentru suplimentarea şi reabilitarea stocului de capital al economiei, reprezintă un impediment serios pentru dezvoltarea sectorului productiv al ţării.

În acest sens, evoluţia sectorului real al ţării confirmă temerile expuse mai sus. Industria a crescut cu ritmuri robuste la începutul perioadei de relansare economică (creşterea cumulativă a alcătuit 69% în comparaţie cu anul 1999), pierzînd, însă, din ritm în ultimii ani. În anul 2006 volumul producţiei industriale s-a micşorat cu 6,9% în comparaţie cu anul 2005, situaţie explicată în special de introducerea restricţiilor la importul vinurilor moldoveneşti în Federaţia Rusă şi respectiv a contracţiei subsectorului vinicol. Pe perioada de recuperare economică, ponderea întreprinderilor care au înregistrat pierderi a rămas a fi înaltă (50%), iar ponderea întreprinderilor care au generat profit a crescut neesenţial (doar cu 4 puncte procentuale (p.p.)).

Creşterea economică a continuat să aibă un caracter geografic puternic pronunţat, amplificîndu-se disparităţile în dezvoltarea social-economică a ţării. În 2006, municipiului Chişinău îi revenea o jumătate din producţia industrială şi 56% din investiţiile în capital fix. Întreprinderile înregistrate în Chişinău au contribuit cu aproape 94% la rezultatul financiar net obţinut pe economie în 2005, cele din Bălţi cu 7,3%, iar cele înregistrate în raioane – cu numai 1,2%. Respectiv, în 2006, nivelul cel mai înalt al salariului mediu lunar era în mun. Chişinău (2218 lei) şi mun. Bălţi (1854,3 lei). În unele raioane ale ţării acesta era în jur de numai 1000 lei.

Dezvoltarea în spaţiul rural a continuat să fie deprimată, acest lucru explicîndu-se prin evoluţia modestă a sectorului agricol şi nivelul insuficient de dezvoltare a activităţilor neagricole. Agricultura a continuat să înregistreze niveluri scăzute de productivitate şi remunerare a muncii. Veniturile mici ale producătorilor agricoli rezultă din caracterul comercial limitat al activităţii economice în majoritatea gospodăriilor (jumătate din venit este în natură), preţurile înalte la resurse investite (input-uri), în special la resursele energetice, şi preţurile foarte mici de desfacere a produselor finale. De asemenea, la performanţa scăzută a sectorului agricol contribuie accesul redus la finanţe, nivel scăzut al investiţiilor, infrastructură deteriorată, managementul slab şi vulnerabilitatea înaltă la calamităţi naturale. Dată fiind ponderea agriculturii în PIB (15% în anul 2006) şi numărul populaţiei ocupate (33% din totalul forţei de muncă în anul 2006), performanţă scăzută a acesteia reduce perspectivele de creştere pentru restul economiei şi subminează eforturile de reducere a sărăciei.

Asigurarea reducerii vulnerabilităţii Moldovei la şocurile provocate de preţurile externe la energie prin diversificarea surselor şi sporirea eficienţei utilizării acesteia rămîne a fi o provocare majoră în continuare. Creşterile recente ale preţului la resursele energetice au avut un impact serios atît asupra economiei cît şi asupra populaţiei. Efectul direct a fost reflectat în segmentarea deficitului comercial şi celui bugetar. Majorarea preţurilor de achiziţie a contribuit direct la creşterea costului electricităţii, gazelor naturale şi produselor petroliere procurate de instituţiile publice de toate nivelurile (majorînd cheltuielile bugetului cu 0.5% din PIB). Creşterea preţurilor la energie, în lipsa unui sistem îmbunătăţit de asistenţă socială, a sporit considerabil necesităţile de finanţe publice pentru susţinerea sistemului.

Menţinerea unui nivel scăzut al investiţiilor publice pe parcursul întregii perioade de tranziţie a rezultat în deteriorarea infrastructurii, reducînd şi mai mult perspectivele de dezvoltare a ofertei interne. Infrastructura subdezvoltată a drumurilor are un impact important asupra mobilităţii bunurilor şi oamenilor, în special în spaţiul rural. Aceasta reprezintă de asemenea un impediment pentru comerţ prin impunerea unor costuri adiţionale pentru exportatori şi importatori. Infrastructura de aprovizionare cu apă şi canalizare s-a deteriorat pe întreg teritoriul ţării şi majoritatea acestor utilităţi se confruntă cu probleme financiare majore, determinate de nivelul scăzut al colectărilor, tarife mai mici decît costurile reale de producţie şi pierderi mari de apă în reţele. Mai mult, aproape 40% din apa transportată prin aceste sisteme nu corespunde criteriilor sanitare.

În acest sens, se constată că în ultimii ani creşterea nu a atins un nivel calitativ nou. Aceasta a generat oportunităţi limitate de angajare în ţară şi, astfel, nu a temperat suficient procesul de emigrare. Dimpotrivă, standardele relativ scăzute de viaţă, lipsa locurilor de muncă bine plătite, activitatea economică deprimată în zonele rurale, şomajul înalt în rîndul tinerilor continuă să susţină procesul de emigrare. Cel mai probabil, chiar dacă pe termen scurt fluxurile de remitenţe vor continua să susţină creşterea robustă a consumului, pe termen mediu şi lung modelul actual de creştere se va epuiza în lipsa unui răspuns puternic al ofertei interne.  Schimbarea paradigmei de creştere s-a dovedit a fi un proces complex şi de durată, care continuă să rămînă provocarea majoră în dezvoltarea de viitor a ţării.

Creşterea economică a avut o contribuţie majoră la îmbunătăţirea standardelor de viaţă. În anii 2001 – 2005 indicatorii sărăciei s-au redus cu aproximativ 39 p.p. pentru sărăcia absolută şi 36 p.p. pentru sărăcia extremă. Reducerea sărăciei absolute a avut loc pentru toate localităţile. În paralel cu rata sărăciei, de asemenea, s-a redus şi nivelul inegalităţii, dar cu ritmuri mai modeste. Începînd cu anul 2004, însă, s-a înregistrat o stagnare în procesul de reducere a sărăciei, lucru care indică faptul că nu toate segmentele populaţiei beneficiază de creşterea economică.

După cum se menţionează mai sus, creşterea economică şi îmbunătăţirea situaţiei fiscale au permis majorarea cheltuielilor publice pentru sectoarele sociale. Sporirea cheltuielilor în aceste sectoare nu a fost întotdeauna însoţită de o îmbunătăţire similară a calităţii serviciilor. Progresul obţinut în ultimii ani în sporirea accesului şi calităţii serviciilor educaţionale a fost mixt. Rata de înrolare în învăţămîntul preşcolar a crescut simţitor de la 38,5% în anul 2000 pînă la 68,6% în 2005, cu o diferenţă pronunţată între mediul rural şi urban. Cît priveşte învăţămîntul general obligatoriu, rata netă de înrolare în învăţămîntul primar s-a redus de la 93,5% în 2000 la 87,8 % în 2005 şi în învăţămîntul gimnazial de la 87,0% în 2000 la 86.8% în 2005. Cel mai scăzut nivel de înrolare a fost în învăţămîntul profesional-tehnic (16%).

Formula curentă de alocare a resurselor, inclusiv nivelul scăzut al salariilor pedagogilor, reduce posibilitatea managerilor şcolilor de a utiliza mai eficient resursele şi are un impact advers asupra calităţii educaţiei la toate nivelurile. Reducerea numărului de copii de vîrstă şcolară, în situaţia în care în multe localităţi capacitatea de proiect a şcolilor deja depăşeşte de cîteva ori numărul de elevi, conduce la cheltuieli nejustificate. În acest sens, optimizarea reţelei şcolare rămîne a fi o soluţie evidentă de îmbunătăţire a eficienţei utilizării resurselor prin reducerea cotei personalului ne-profesoral în numărul total al angajaţilor, diminuarea costurilor de întreţinere şi ajustarea raportului elev-profesor la nivelul normelor internaţionale. Cartografierea instituţiilor de învăţămînt preuniversitar a fost finalizată şi în baza acesteia va fi elaborată strategia de optimizare a reţelelor de şcoli.

În ultimii ani au fost înregistrate progrese în implementarea reformei sănătăţii – a fost introdusă asigurarea medicală, iniţiată restructurarea sectorului spitalicesc şi fortificat sectorul sănătăţii primare. Cheltuielile publice în sector au crescut de la 2,9% în 2000 pînă la 4,8% din PIB în 2006, iar cheltuielile totale în sector au crescut, respectiv, de la 6,5% pînă la 9,8% din PIB. Toţi aceşti factori au permis reversarea tendinţelor nefavorabile din deceniul precedent, ceea ce a rezultat în îmbunătăţirea indicatorilor de sănătate. Introducerea asigurărilor medicale a sporit protecţia financiară a populaţiei, aproape 75% din populaţie fiind acoperită de asigurări. Probleme serioase de includere, însă, rămîn fi în spaţiul rural şi oraşele mici. Chiar dacă accesul a crescut, există rezerve semnificative pentru îmbunătăţirea calitatăţii serviciilor de sănătate.

În pofida faptului că cheltuielile publice pentru sănătate au crescut semnificativ, eficienţa sectorului s-a îmbunătăţit doar parţial. Chiar dacă eficienţa spitalicească a crescut, indicatorii acesteia sunt printre cei mai scăzuţi în regiune. Sectorul continuă să se confrunte cu problema supracapacităţii. În anul 2005 rata medie de ocupare în spitale era de 66%. De asemenea, sustenabilitatea financiară a sectorului sănătăţii este pusă în pericol de rata scăzută de participare în sistemul de asigurare medicală a populaţiei active.

Cu toate ca a fost înregistrat progres în îmbunătăţirea situaţiei financiare a sistemului de pensionare (prin majorarea vîrstei de pensionare, îmbunătăţirea colectărilor), reforma iniţiată în anul 1998 nu şi-a atins obiectivele pe termen lung. Plata pensiei continuă să fie făcută în baza salariilor declarate şi nu în dependenţă de contribuţiile real achitate, lucru care subminează durabilitatea financiară a sistemului de pensionare, conduce la redistribuirea inechitabilă a resurselor între diferite categorii de persoane asigurate şi determină un nivel relativ scăzut al mărimii pensiilor. Mai mult, nu a fost soluţionată pe deplin problema participării sectorului agricol în sistemul de pensionare. În anul 2006 mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă a constituit 458,41 lei, majorîndu-se de 2.5 ori faţă de anul 2000. Acest nivel se situează foarte aproape de pragul sărăciei. Rata de înlocuire (dimensiunea plăţii în procente din ultimul venit) a continuat să se reducă constituind 27.7% la sfîrşitul anului 2006.

Progresul realizat în reformarea sistemului de asistenţă socială rămîne a fi modest. Sistemul curent este fragmentat şi ineficient direcţionat către cei săraci. Sporirea cheltuielilor publice pentru asistenţă socială în ultimii ani (în 2006 acestea constituiau circa 11,7% din PIB) a avut un efect limitat: sondajele disponibile indică că asistenţa socială beneficiază în egală măsură toate chintilele de venituri şi nu se concentrează pe chintilele mai sărace. Acest lucru este adevărat în special pentru compensaţiile nominative, care reprezintă cea mai mare parte a bugetului asigurărilor sociale. Cu toate acestea, în perioada de referinţă, numărul de categorii de beneficiari în cadrul sistemului de compensaţii nominative nu s-a redus, ci, dimpotrivă, s-a extins de la 11 la 13.

 

ANALIZA SWOT DESFĂŞURATĂ

 

Obiectivul fundamental: Creşterea calităţii vieţii populaţiei prin consolidarea fundamentului pentru o creştere economică robustă, durabilă şi incluzivă.

Părţile forte:

Puncte slabe:

 

Menţinerea stabilităţii macroeconomice în condiţiile unor transformări profunde

Sectorul bancar relativ dezvoltat şi stabil

Costul relativ mic al forţei de muncă în oraşe mici şi regiunile rurale

Consensul majorităţii asupra vectorului european

Accesul fără taxe vamale pe pieţele UE în baza sistemului GSP plus, în ţările din Europa de Sud-est în baza acordului CEFTA şi în CSI în baza acordurilor de liber schimb

Existenţa unui cadru legal şi fiscal stimulator investiţiilor

Potenţial uman calificat în unele sectoare ale economiei

 

 

Diferendul transnistrean nesoluţionat

Structura deformată a producerii

Costul relativ înalt al capitalului

Creşterea deficitului de forţă de muncă calificată, în special datorită migraţiei forţei de muncă

Utilizarea tehnologiilor energointensive şi a utilajului moral şi fizic uzat

Infrastructura fizică insuficient dezvoltată

Imaginea nesatisfăcătoare a Republicii Moldova pe plan internaţional şi vizibilitate globală redusă

Capacităţile reduse ale administraţiei publice

Sistemul judiciar ineficient şi persistenţa corupţiei

Prezenţa impedimentelor de ordin administrativ în activitatea investiţională

Direcţionarea ineficientă a asistenţei sociale

Decalajul socio-economic excesiv între municipiul Chişinău şi Bălţi şi celelalte localităţi

Oportunităţi:

Ameninţări:

 

Creşterea economică durabilă în ţările partenere comerciale

Proximitatea geografică faţă de UE şi pieţe mari de desfacere

Perspectiva clară de acces sporit la piaţa UE în baza ATP (preferinţelor comerciale autonome)

Creşterea puterii de cumpărare a populaţiei şi diminuarea sărăciei

Existenţa unor categorii de resurse naturale slab explorate şi a unor spaţii neutilizate

Penetrarea instituţiilor financiare străine pe piaţa de capital internă

Disponibilitatea organizaţiilor financiare internaţionale şi a ţărilor donatoare de a acorda asistenţă financiară şi tehnică pentru dezvoltarea ţării

Cooperarea Republicii Moldova cu structurile regionale şi internaţionale de securitate

Extinderea sectorului de comunicaţii şi informatică

Extinderea sferei serviciilor

Deschiderea portului Giurgiuleşti şi valorificarea beneficiilor derivate

 

Escaladarea conflictului transnistrean

Dependenţa economiei naţionale de factorii externi

Creşterea preţurilor la resursele energetice

Diminuarea fluxului de remitenţe

Continuarea exodului forţei de muncă calificate

Tendinţele demografice negative

Măsurile protecţioniste existente pe pieţele externe

Creşterea inegalităţii populaţiei şi a decalajelor regionale

Desfăşurarea lentă a reformelor structurale

Amplificarea corupţiei

Impactul nefast al dezvoltării asupra mediul înconjurător

 

 

 

1.Părţile forte

Menţinerea stabilităţii macroeconomice relative în condiţiile unor transformări profunde. Performanţa economiei pe parcursul ultimilor şapte ani a permis de a depăşi perioada de declin economic continuu şi creştere a sărăciei şi de a atinge o creştere economică şi îmbunătăţire a standardelor de viaţă. Astfel pe parcursul perioadei 2000-2006 creşterea cumulativă a PIB a constituit 49,5%. Rata de schimb a monedei naţionale a rămas stabilă, iar rezerve Băncii Naţionale au crescut considerabil. Creşterea economică robustă şi  limitele prudente de creditare externe au dus la sporirea constantă a veniturilor publice şi la reducerea datoriei publice şi publice garantate raportată la PIB de la 79% în 2000 la 26% în 2006.

Sectorul bancar relativ dezvoltat şi stabil. Indicatorii de stabilitate a sectorului financiar sunt suficient de durabili şi, în linii mari, Republica Moldova respectă principiile Comitetului Basel pentru o supraveghere bancară efectivă. În general, sectorul bancar demonstrează niveluri în creştere de venituri, capitalizare şi lichiditate, cît şi un nivel redus de active neperformante. Mai mult, interesul crescut al băncilor străine de a investi în sectorul bancar al Republicii Moldova sporeşte credibilitatea internă şi externă faţă de acest sector.

Costul relativ mic al forţei de muncă în oraşe mici şi regiunile rurale. În Republica Moldova, forţa de muncă în oraşele mici şi regiunile rurale este relativ ieftină în comparaţie cu alte ţări din regiune. În anul 2006, salariul mediu lunar în agricultură, în care sunt angajate circa 33% din forţa de muncă din ţară, a constituit 915 lei. Costul relativ mic al forţei de muncă constituie unul din factorii stimulatori atragerii investiţiilor şi promovării comerţului pentru o anumită perioadă. Totuşi, trebuie de ţinut cont de faptul că avantajele noastre comparative determinate de costurile mici se vor eroda tot mai mult pe parcursul anilor, iar decalajul tehnologic cu ţările dezvoltate ar putea să crească.

Consensul majorităţii asupra vectorului european. În ultimii ani, în Republica Moldova s-a cristalizat un consens politic şi social în privinţa orientării politicii interne şi externe a ţării în direcţia integrării europene.  Conform barometrului opiniei publice efectuat în noiembrie 2006 de către Institutul de Politici Publice, în cazul organizării unui referendum pentru aderarea la Uniunea Europeană, 68% din populaţie s-ar pronunţa pentru aderare.

Accesul fără taxe vamale pe pieţele UE în baza sistemului GSP plus, în ţările din Europa de Sud-est în baza acordului CEFTA şi în CSI în baza acordurilor de liber schimb. Obţinerea de către Republica Moldova a accesului la Sistemul Generalizat de Preferinţe (GSP plus), începînd cu 1 ianuarie 2006, permite accesul liber pe piaţa UE a cca 9200 poziţii tarifare din cele 10200 poziţii existente. Astfel, 2000 poziţii sunt acordate tuturor ţărilor terţe în conformitate cu tarifului vamal UE şi 7200 conform GSP Plus, de care beneficiază doar 15 ţări. Oţinerea GSP Plus reprezintă o îmbunătăţire considerabilă a regimului comercial cu UE, care a permis majorarea exporturilor pe piaţa UE cu 20% în 2006. Aderarea RM la CEFTA (Acordul de liber schimb al comunităţii europene) constituie un cadru excelent de pregătire pentru aderarea la UE şi alinierea la valorile europene, prin deschiderea economiilor şi dezvoltarea schimburilor regionale. La fel şi semnarea acordurilor de liber schimb cu statele membre ale CSI, oferă oportunităţi considerabile de a lărgi gama şi pieţele de import pentru producţia autohtonă.

Existenţa unui cadrul legal şi fiscal stimulator investiţiilor. Cadrul legal şi fiscal în Republica Moldova nu creează impedimente investiţiilor. Odată cu aprobarea în 2004 a legii cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător au fost stabilite condiţii egale pentru investitorii locali şi străini. Mai mult, cota impozitelor pe venitul persoanelor juridice a fost diminuată de la 32% în anul 1998 pînă la 15% în anul 2006, iar legislaţia fiscală oferită facilităţi pentru promovarea investiţiilor în diverse domenii, cum ar fi: tehnologiile informaţionale, importul utilajului de producere, pentru activitatea ÎMM, subvenţii pentru creşterea viţei de vie, etc.

Potenţial uman calificat în unele sectoare ale economiei. În linii mari, pentru nivelurile de venituri ale populaţiei Republicii Moldova, educaţia de care beneficiază aceasta este semnificativă. Cuprinderea cu învăţămîntul de toate nivelurile este destul de înaltă. Ratele brute de înrolare în învăţămîntul primar şi gimnazial constituie 97% şi 93% respectiv. Deşi sistemul educaţional al Republicii Moldova nu satisface deplin rigorile pieţei de muncă interne şi străine, în anumite sectoare (în special în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor, serviciilor bancare şi financiare, ocrotirii sănătăţii, etc.) Republica Moldova beneficiază de un potenţial uman bine instruit şi calificat. Mai mult, majoritatea populaţiei Republicii Moldova posedă două limbi şi are predispoziţia pentru asimilarea cu uşurinţă a limbilor străine, ceea ce îi oferă oportunităţi suplimentare de studii, angajare şi recalificare atît în interiorul ţării, cît şi în exterior. 

2.Părţile slabe

Diferendul transnistrean nesoluţionat. Atît timp cît conflictul transnistrean nu va fi soluţionat, atractivitatea ţării în materie de investiţii va fi scăzută, iar coeziunea socială va fi dificil de realizat. În condiţiile existente, valorificarea şi utilizarea potenţialului industrial, cea mai mare parte a căruia este amplasat în partea stîngă a Nistrului este imposibilă, astfel diminuînd posibilităţile ţării de dezvoltare a altor ramuri decît cele care ţin de domeniul agricol. Mai mult, este extrem de răspîndită contrabanda şi traficul ilicit, iar utilizarea frecventă a schemelor de reexport prin intermediul acestui teritoriu, aduc daune materiale atît RM cît şi ţărilor din vecinătate.

Structura deformată a producerii. Pe parcursul tranziţiei economia Republicii Moldova nu a reuşit să asigure activitatea echilibrată a tuturor sectoarelor economiei. Nu a fost posibil de revigorat sectorul industrial, de ridicat performanţa sectorului agricol şi de pus bazele unui sector terţiar durabil. În rezultat, gama de produse pe care Republica Moldova le oferă este foarte omogenă şi nu corespunde rigorilor impuse de pieţele externe de desfacere. Astfel, datorită competitivităţii scăzute a produselor moldoveneşti, geografia de export a Republicii Moldova este puţin diversificată, circa jumătate din exportul efectuat este direcţionat spre piaţa CSI. Deşi cealaltă jumătate revine ţărilor din UE şi din Europa de Sud-est, gama de produse exportate este puţin diversificată, fiind în mare parte constituită din produse agricole, băuturi alcoolice şi textile.

Costul relativ înalt al capitalului. Deşi justificate prin nivelul înalt al inflaţiei din ultimii doi ani, ratele înalte ale dobînzilor la credite (18% pentru creditele în moneda naţională şi 11% pentru cele în dolari SUA) limitează accesul întreprinderilor, în special ÎMM la aceste resurse financiare. Ratele înalte ale dobînzilor sunt determinate în special de riscul înalt al ţării.

Creşterea deficitului de forţă de muncă calificată, în special datorită migraţiei forţei de muncă. Migraţia forţei de muncă care a luat amploare în special în cea de-a doua decadă a tranziţiei, a contribuit la exodul forţei de muncă calificate. Conform anchetei anuale a forţei de muncă efectuate de către BNS în anul 2006 circa 330 de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova au emigrat peste hotare. Deşi rata şomajului în Republica Moldova este în scădere, numărul tot mai mare al tinerilor fără loc de muncă trezeşte îngrijorări.

Utilizarea tehnologiilor energointensive, moral şi fizic uzate. Datorită utilizării echipamentului şi utilajului cu o uzură fizică şi morală considerabilă, intensitatea energetică în Republica Moldova este la un nivel înalt, fiind de circa 3 ori mai mare decît indicii respectivi în ţările dezvoltate. Mai mult, dependenţa economiei în mărime de 96% de resursele energetice importate şi creşterea preţului acestora, constituie o povară în plus pentru sectorul productiv al ţării.

Infrastructura fizică insuficient dezvoltată. Pentru a atrage investiţii este necesară asigurarea cu o infrastructură fizică adecvată. Aceasta în special se referă la drumuri. În prezent în Republica Moldova 58% din drumurile naţionale şi 75% din drumurile locale sunt într-o stare proastă. În acelaşi timp, ponderea fondului locativ dotat cu apeduct şi canalizare constituie 34% şi 30% respectiv, iar infrastructura socială este în cea mai mare parte perimată şi nu corespunde cerinţelor actuale. Aceasta contribuie la costuri înalte de menţinere şi irosire a resurselor în defavoarea necesităţilor pentru dezvoltarea sectorului educaţional, medical şi protecţiei sociale a populaţiei.

Imaginea nesatisfăcătoare a Republicii Moldova pe plan internaţional şi vizibilitate globală redusă. Fiind o ţară mică, declarată independentă mai puţin de două decenii în urmă, Republica Moldova nu este bine-cunoscută pe plan global. Mai mult ca atît, pe plan internaţional, informaţia despre RM a fost dominată de ştiri şi etichetări negative ce se referă la unele probleme cu care se confruntă ţara, cum ar fi sărăcia, corupţia, conflictul transnistrean şi traficul cu fiinţe umane. Această informaţie nu a fost balansată în mod consecvent cu imagini mai pozitive.

Capacităţile reduse ale administraţiei publice. Capacităţile existente ale administraţiei publice nu sunt adecvate prestării unor serviciile publice de calitate. Deşi în acest sector activează un număr mare de personal, nivelul scăzut de salarizare contribuie la o motivare şi productivitate scăzută. Acestea, precum şi delimitarea neadecvată dintre atribuţiile şi competenţele organelor administraţiei publice centrale şi locale şi independenţa financiar-economică insuficientă a celor din urmă, subminează capacităţile administraţiei publice în prestarea serviciilor publice de calitate.

Sistemul judiciar ineficient şi persistenţa corupţiei. În pofida eforturilor de reformare a sistemului justiţiei în RM, acesta se  caracterizează prin accesul limitat la instrumentele necesare judecătorilor pentru a lua decizii bine chibzuite, la sursele de drept internaţional, precum şi prin starea inadecvată a instanţelor judecătoreşti pentru a permite accesul publicului la sălile de judecată şi la proceduri procesuale. Aceste probleme, precum şi numărul mare al deciziilor judecătoreşti neexecutate, al adresărilor la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului şi al adresărilor în general în justiţie (în timp ce numărul judecătorilor este acelaşi) sunt o dovadă în plus a ineficienţei sistemului judiciar. Mai mult ca atît, transparenţa limitată a relaţiilor în anumite sectoare, în special în sectorul sănătăţii şi al educaţiei conduc la faptul că corupţia continuă să fie unul din cele mai substanţiale impedimente în calea realizării obiectivelor de creştere economică şi reducere a sărăciei.

Prezenţa impedimentelor de ordin administrativ în atragerea investiţiilor. În pofida elaborării unei baze legislative care stimulează atragerea investiţiilor şi promovării reformei cadrului de reglementare, există în continuare piedici administrative care împiedică plasarea investiţiilor în Republica Moldova.

Direcţionarea ineficientă a asistenţei sociale. Asistenţa socială este modalitatea de a susţine populaţia de a evita sărăcia şi de a-şi îmbunătăţi condiţiile de trai. Cu toate că indemnizaţiile adresate familiilor cu copii se consideră una din cele mai importante şi eficiente programe de asistenţă socială, impactul acestor plăţi asupra bunăstării familiilor cu copii este nesemnificativ, datorită cuantumului mic al acestora. În ceea ce privesc compensaţiile nominative acordate în baza principiului categorial care asimilează circa 47% din cheltuielile pentru asistenţa socială ale bugetului de stat, acestea au un şir de neajunsuri, printre care: i) de compensaţii  nominative nu beneficiază mereu cele mai sărace grupuri ale populaţiei; ii) cuantumul mic al  compensaţiilor  nominative nu soluţionează problemele beneficiarilor; iii) imposibilitatea evaluării numărului de plăţi băneşti, care intră într-o familie sau alta (în cadrul familiei pot fi două sau mai multe persoane, care au dreptul la cîteva compensaţii), astfel apare problema erorii în sistem: de supraincluziune şi excluziune.

Decalajul socio-economic între municipiul Chişinău şi Bălţi şi alte localităţi. În perioada de tranziţie, disparităţile dintre zonele urbane şi cele rurale au crescut considerabil. Dezvoltarea ţării rămîne a fi în continuare polarizată, cele mai dezvoltate în toate aspectele fiind municipiile Chişinău şi Bălţi. Datorită unor comunităţi mai defavorizate există un decalaj semnificativ dintre regiunile care le cuprind în ceea ce privesc veniturile, ocuparea forţei de muncă, accesul la serviciile medicale şi educaţionale şi asigurarea acestora cu infrastructură fizică şi socială. 

3. Oportunităţi

Creşterea economică durabilă în ţările partenere comerciale. Republica Moldova, la fel ca şi alte state depinde semnificativ de dezvoltarea economică din ţările partenere. Creşterea economică a ţărilor partenere, care este precedată de creşterea puterii de cumpărare a populaţiei şi de dezvoltarea prodigioasă a ramurilor economiei, va garanta, ceteris paribus, necesitatea în produse şi materie primă de import, pe care ar putea să le furnizeze Republica Moldova.

Proximitatea geografică faţă de UE şi pieţe mari de desfacere. Vecinătatea cu UE - un important pol politic şi cea mai mare piaţă de desfacere din lume, îi oferă Republicii Moldova avantaje importante. Astfel, în contextul extinderii UE pînă la hotarele Republicii Moldova permite de a pretinde la obţinerea statului de membru asociat al UE, iar pe termen lung de membru cu drepturi depline al UE. Fiind la hotarele UE, Republica Moldova a beneficiat de un nou sistem GSP plus care permite accesul la tarif vamal zero a circa 88% din exporturile RM în UE. Mai mult, Republica Moldova ar putea beneficia de acordul ATP (preferinţe comerciale autonome), implicarea mai mare a UE în soluţionarea conflictului transnistrean, un regim facilitat de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova care călătoresc în UE, precum şi asistenţă susţinută în cadrul Noului Instrument European de Vecinătate şi Cooperare. Mai mult, odată cu aderarea României şi Bulgariei la UE, aceste ţări au acceptat norme şi standarde ale UE care sunt mai puţin favorabile pentru investitori. Costul forţei de muncă în aceste ţări creşte în ritmuri susţinute şi depăşeşte semnificativ costul forţei de muncă din Republica Moldova. Această situaţie este favorabilă atragerii investitorilor din aceste ţări în RM, în special ţinînd cont de proximitatea geografică şi asemănările culturale şi lingvistice cu aceste ţări. În acelaşi timp, Republica Moldova se află în proximitate geografică şi faţă de Rusia - una din cele mai importante pieţi emergente. O eventuală investire în infrastructura fizică, sporire a competitivităţii produselor şi îmbunătăţire a imaginii  ţării, ar putea oferi Republicii Moldova oportunităţi de transformare într-un „hub regional” dintre est şi vest.

Perspectiva clară de acces sporit la piaţa UE în baza ATP. În anul 2007, Republica Moldova are şanse mari de a obţine un acces sporit la piaţa UE în baza ATP (preferinţelor comerciale autonome). Semnarea acordului ATP ar augmenta avantajele comerciale de care beneficiază Republica Moldova în baza sistemului GSP plus, şi ar extinde facilităţile de liber schimb asupra unor produse importante pentru economia Republicii Moldova, cum ar fi băuturile alcoolice, zahăr, etc.

Creşterea puterii de cumpărare a populaţiei şi diminuarea sărăciei. În ultimii ani a crescut puterea de cumpărare a populaţiei. Despre aceasta ne vorbeşte creşterea consumului gospodăriilor casnice, în special datorită influxului de remitenţe în Republica Moldova, care în anul 2006 a constituit 35% din PIB. În acelaşi timp, au crescut salariile, iar indexarea anuală a pensiilor a permis de a evita impactul nefast al inflaţiei. Mai mult ca atît, în perioada 2000-2005 numărul populaţiei aflate sub pragul absolut al sărăciei s-a diminuat cu 38,7 puncte procentuale. S-a redus, de asemenea, numărul populaţiei aflate sub pragul alimentar al sărăciei cu 36,1 puncte procentuale. Aceasta a permis de a diminua excluziunea socială şi de a extinde accesul populaţiei la serviciile medicale şi educaţionale, astfel contribuind la consolidarea dezvoltării umane în Republica Moldova.

Existenţa unor categorii de resurse naturale slab explorate şi a unor spaţii neutilizate. Moldova dispune de un fond funciar bogat şi rezerve de minereuri nemetalifere care nu sunt exploatate pe deplin. Deşi terenurile cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic nu poate fi procurat de cetăţeni străini, există cadrul legal pentru arenda de lungă durată care ar permite valorificarea acestui potenţial.

Penetrarea băncilor străine pe piaţa bancară internă. Intrarea cîtorva bănci străine pe piaţa bancară a RM (cum ar fi Banco Veneto din Italia în 2006, Raiffeisen din Austria în 2006, Societe Generale din Franţa în 2007) va spori concurenţa în cadrul acestui sector şi va duce la scăderea costului de capital. Mai mult ca atît, prezenţa băncilor internaţionale pe piaţa internă scade potenţialele riscuri pentru investitorii străini şi stimulează investiţiile străine directe.

Disponibilitatea organizaţiilor financiare internaţionale şi a ţărilor donatoare de a acorda asistenţă financiară şi tehnică pentru dezvoltarea ţării. Decizia Grupului Consultativ pentru Republica Moldova de acordare a asistenţei financiare în mărime de 1,2 miliarde dolari SUA pe parcursul următorilor trei ani constituie o oportunitate pentru susţinerea balanţei de plăţi a ţării şi efectuarea unor investiţii în infrastructura fizică şi socială, desfăşurarea reformei administraţiei publice şi a cadrului de reglementare, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei.

Cooperarea Republicii Moldova cu structurile regionale şi internaţionale de securitate. Promovarea mecanismelor regionale de conciliere şi dezvoltare a relaţiilor interstatale după exemplul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-est şi Parteneriatul pentru Pace al NATO constituie cea mai bună modalitate pentru Republica Moldova de a se alătura eforturilor internaţionale vizînd crearea unui sistem comun de securitate în spaţiul euro-atlantic şi de consolidare a stabilităţii în lume. Pentru consolidarea serviciilor de frontieră ale Republicii Moldova şi Ucrainei şi consolidarea eforturilor în soluţionarea conflictului transnistrean, este oportun de a utiliza beneficiile misiunii UEBAM, activitatea căreia va fi, probabil, extinsă pe următorii ani. La nivel regional, o oportunitate pentru efectuarea schimbului de informaţii este oferită prin intermediul Cen­trului Regional de Combatere a Criminalităţii Transfrontaliere (Centrul SECI), care are punctele de contact naţionale în statele-membre, în Republica Moldova fiind amplasat în acest sens Centrul Virtual Naţional SECI/GUAM pentru comba­terea terorismului, criminalităţii organizate, a traficului ilicit de droguri şi a altor tipuri de infracţiuni grave.

Extinderea sectorului de comunicaţii şi informatică. Deşi se află la un stadiu incipient de dezvoltare, sectorul de comunicaţii şi informatică începînd cu anul 2000 a înregistrat o creştere care o depăşeşte pe cea a PIB de peste 6 ori. Extinderea în continuare a sectorului de comunicaţii şi informatică va permite de a accelera fluxul de informaţii, de a facilita asimilarea de tehnologii noi, ceea ce în rezultat va avea impact asupra competitivităţii Republicii Moldova.

Extinderea sferei serviciilor. Competitivitatea companiilor activitatea cărora este orientată spre piaţa internă, cît şi a celor care exportează pe pieţele internaţionale, depinde de disponibilitatea, costul şi calitatea servicilor pe piaţa internă. Aceasta se referă la serviciile financiare, transport, telecomunicaţii, etc. Astfel, creşterea susţinută a ponderii serviciilor în PIB în paralel cu calitatea acestora va facilita activitatea întreprinderilor şi va fi favorabilă creşterii economice.

Deschiderea portului Giurgiuleşti şi valorificarea beneficiilor derivate. Semnarea acordului de investiţii cu privire la Portul Internaţional Liber “Giurgiuleşti permite valorificarea unor activităţi neefectuate anterior, cum ar fi construcţia şi exploatarea obiectelor terminalului petrolier, producerea biotenolului şi construcţia portului de mărfuri şi pasageri pe rîul Dunărea, care va permite de a spori volumul investiţiilor atît pe acest teritoriu, cît şi în Republica Moldova în general.

4. Ameninţări

Escaladarea conflictului transnistrean. Tergiversarea soluţionării conflictului transnistrean dăunează imaginii ţării şi conduce la pierderi materiale considerabile, datorită schemelor ilegale aplicate cu implicarea acestei regiuni. Mai mult ca atît, orice escaladare sau agravare a situaţiei ar genera instabilitate cu efecte nefaste asupra economiei naţionale şi investiţiilor interne şi externe, precum şi ar submina şansele RM de a se integra în UE.

Dependenţa economiei naţionale de factorii externi. Performanţa economică în anul 2006 care a cedat în rezultatul interdicţiei Federaţiei Ruse a importului de băuturi alcoolice şi a cărnii şi creşterii preţurilor la resursele energetice, a demonstrat efectele negative ale dependenţei ţării de factorii externi. Orice schimbare a atitudinii faţă de RM a ţărilor partenere poate afecta grav dezvoltarea economică şi socială a ţării.

Creşterea preţurilor la resursele energetice. O eventuală creştere a preţurilor la resursele energetice de import ar fi o lovitură extraordinară, atît asupra producătorilor autohtoni, cît şi asupra întregii populaţii a ţării.

Diminuarea fluxului de remitenţe. În ultimii ani, fluxul de remitenţe, care reprezintă principala sursă de consolidare a puterii de cumpărare a gospodăriilor casnice, au crescut în mod constant, atingînd 35% din PIB în anul 2006. Totuşi, comparativ cu anii precedenţi ritmul de creştere a fluxului de remitenţe este în diminuare. Migraţia familiilor lucrătorilor moldoveni peste hotare ar putea duce la o scădere semnificativă a volumului de remitenţe şi slăbirea cererii interne. Pe termen mediu acest lucru ar putea fi devastator pentru o ţară ca Republica Moldova, care nu a reuşit să definitiveze principale reforme în sferele economică şi socială şi să edifice sectoare performante cu un potenţial solid de creştere economică.

Continuarea exodului forţei de muncă calificate. Migraţia în continuare a forţei de muncă fără revenirea cetăţenilor plecaţi anterior ar putea conduce la insuficienţa acută a forţei de muncă, a contribuabililor în fondul asigurărilor sociale de stat, ceea ce ar putea pune în pericol durabilitatea dezvoltării ţării pe termen mediu şi lung. Astfel, există riscul ca şi în continuare PIB să fie preponderent format din  remitenţe şi nu generat de sectoarele productive ale ţării.

Tendinţele demografice negative. La sfîrşitul  anului 2005, în Republica Moldova a patra parte din populaţie o constituia persoanele cu vîrsta de 60 ani şi peste, iar circa 11% au mai mult de 80 ani. Mai mult decît atît, pe parcursul ultimilor 15 ani se observă o creştere constantă a coeficientului de îmbătrînire a populaţiei de la 12,8% în 1990 pînă la 13,4% în 2005, fiind în creştere în mediul rural. Migraţia forţei de muncă contribuie şi mai mult la fenomenul îmbătrînirii populaţiei. Un studiu efectuat de ONU prognozează că pînă în anul 2050 populaţia RM se va reduce cu 17%. De asemenea, s-au făcut estimări că numărul copiilor cu vîrsta de 3-6 ani va scădea pe parcursul anilor 2004-2009 cu 9 %, de 7-15 ani – cu 24 % şi cei de 16-18 ani – cu 18 % – şi că numărul tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 19 şi 24 de ani va creşte cu doar 6 %.  Aceasta constituie o ameninţare asupra potenţialului uman al ţării. Ţările care trec prin îmbătrînirea populaţiei şi declinul demografic se confruntă cu o serie de dileme de ordin politic, printre care: rata de pensionare adecvată şi îngrijirea medicală pentru cei bătrîni, rata dintre populaţia care lucrează şi cea de vîrsta de pensionare, participarea pe piaţa muncii, posibila înlocuire a migraţiei şi înlocuirea populaţiei imigrante.

Măsurile protecţioniste existente pe pieţele externe. Deşi pieţele străine în care Republica Moldova îşi exportă producţia sunt liberalizate, frecvent pot fi impuse anumite măsuri protecţioniste pentru protejarea producătorilor autohtoni. Aceasta se referă în special la Ucraina şi Rusia, care nefiind membri ai OMC, au tendinţa de a impune anumite măsuri protecţioniste care afectează comerţul exterior al Republicii Moldova.

Creşterea inegalităţii populaţiei şi a decalajelor regionale. În pofida acţiunilor de ordin economic şi social întreprinse pentru creşterea bunăstării populaţiei, inegalitatea populaţiei, caracterizată, în special prin diferenţa semnificativă dintre venituri, ar putea, oricum, să ia amploare. Inegalitatea dintre veniturile populaţiei care amplifică sărăcia şi excluziunea socială, este unul din factorii determinanţi ai exodului forţei de muncă. Totodată, creşterea disparităţilor regionale în materie de performanţă economică ar avea un efect demobilizator asupra dezvoltării umane. Aceasta, în consecinţă, ar putea favoriza în continuare exodul populaţiei din zonele rurale spre cele urbane şi din ţară, peste hotarele ei.

Desfăşurarea lentă a reformelor structurale. Animarea reformelor structurale este esenţială pentru creşterea productivităţii şi capacităţii de absorbţie a asistenţei din exterior. Astfel, desfăşurarea lentă a reformelor structurale ar putea periclita creşterea economică în viitor. Mai mult, există o dependenţă directă dintre acordarea asistenţei tehnice şi angajamentul de a promova consecvent reformele. Asistenţa donatorilor a fost mereu extrem de importată pentru Republica Moldova care se află în proces de tranziţie. Donatorii au sprijinit Guvernul în eforturile reformatoare întreprinse şi au acordat resurse în domeniile în care statul nu avea posibilităţi de a investi. O eventuală reducere a acestei asistenţe ar putea surveni în cazul încetinirii sau reversării reformelor în Republica Moldova.

Amplificarea corupţiei. De rînd cu implementarea inconsecventă a reformelor, amplificarea corupţiei compromite credibilitatea faţă de stat şi limitează accesul persoanelor defavorizate la serviciile publice. Corupţia rampantă ar putea pereclita potenţialele efecte pozitive generate de reforma administraţiei publice centrale, a cadrului de reglementare, a sistemului judiciar şi în alte domenii de importanţă naţională. 

Impactul nefast al dezvoltării asupra mediul înconjurător. Deşi datorită crizei economice din perioada tranziţiei şi dezindustrializării ţării impactul activităţii economice asupra mediului este mai mic, situaţia ecologică a ţării nu poate fi caracterizată drept una bună. Calitatea apelor subterane, a apei potabile şi a instalaţiilor de epurare biologică a apelor reziduale şi sistemelor de canalizare este nesatisfăcătoare. De asemenea, au crescut emisiile în atmosferă de la sursele mobile, iar datorită exploatării intensive a solurilor şi utilizării tehnologiilor agricole învechite are loc degradarea solurilor. Înrăutăţirea situaţiei ecologice în Republica Moldova va avea un impact negativ atît asupra sănătăţii persoanelor cît şi asupra proceselor de încălzire globală cu care se confruntă întreaga naţiune.

(Informaţia dată este preluată din Documentul de Strategie

                                                                                                                         al Planului Naţional de Dezvoltare 2008-2011 a R Moldova

 
No Image
No Image No Image No Image

Căutare:

Sondaj:

Doriţi integrare europeană?
 

Sondaj:

De unde aţi aflat de site-u?
 

Vizite:

mod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_counter
mod_vvisit_counterAstăzi56
mod_vvisit_counterIeri93
mod_vvisit_counterSăptămîna curentă595
mod_vvisit_counterLuna curentă1520
mod_vvisit_counterTotal185984
No Image
© 2017 Centrul Informational Tighina (ONG)
No Image